Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar apropo de bunul Dumnezeu, de care Radio Erevan zice că trebuie să devină mai întâi ateu ca să se poată face membru de partid, secta amish-ilor din Statele Unite cultivă pământul cu caii, nu cu tractoarele alimentate cu combustibil lichid și consumă ceea ce produc. Trăiesc din autoconsum într-un mediu arhaic ghidat de doctrina anabaptistă a creștinilor „rebotezători”, care îmbrățișează reforma radicală, ce militează pentru o reformare până la rădăcină a Bisericii și a Statului.
Mergând din secolul XVI la urmașii celor care când au cerut noua reformă au început să fie exterminați, până când s-au refugiat în Lumea Nouă, ce și-a bazat dezvoltarea tocmai pe libertate, comunitatea amish numără 350.000 de persoane, ce trăiesc în special în statele americane Ohio, Pennsylvania și Indiana. Într-un mod, după cum am zis vechi, similar celui din secolele XVII-XVIII, dinainte de Revoluția Industrială, cam de când datează și „linia” veșmintelor pe care le poartă. Fără să utilizeze curent electric, deci nici televizoare, mașini de spălat rufe ori uscătoare de păr.
Și pentru că orice sistem de asigurări are drept principii de bază dispersia riscurilor și socializarea costurilor daunelor, amish-ii nu acceptă să participe, indiferent dacă asigurările sunt de stat sau private, fiindcă li se pare imoral să obțină câștiguri pe seama altora.
Iată un Falanster, precum cel proiectat de Teodor Diamant, care nu e afectat de inflație, aidoma celui cu boschetul de roșii și cireșul/caisul. Ceilalți se luptă cu specula, așa cum remarca cea născută Hannah Rabinsohn și cunoscută ca Ana Pauker în mișcarea muncitorească, care ia cuvântul la o întrunire tovărășească din anii ‘50 și spune că: „Scumpetea este mare, speculanții își fac de cap (...) dar să ne fie clar că unul dintre mijloace cele mai eficace de ieftinire a bunurilor este înmulțirea lor”.
Paradoxal, socialiștii de tip amish sau Pauker ajung la concluzii capitaliste, că trebuie să ai destule mărfuri ca să le scadă prețul, cam așa cum sugerează Jean Baptiste Say, care consideră că piața va elimina orice exces de ofertă, altfel decât John Maynard Keynes, ce susține că e nevoie de intervenția statului pentru a regla cererea agregată.
Cei care n-au tufe de roșii, nici cireși sau vișini stau la mâna importurilor, ce trebuie constructiv manevrate, precum ambiguitatea, ca să nu ne pomenim cumva că în loc de creștere economică am dat în recesiune!
Citește pe Antena3.ro
Contextul prezentat este simplist, precum cel cu calul și apa, între timp apare însă Aristotel, în contradicție cu Platon, ceea ce sugerează că divergența trebuie să se tranșeze nu printr-o întoarcere la comuna primitivă, ci prin intermediul a ceva realizat cu ajutorul educației universitare.
