
După ce au devenit părinți, Deena Margolin — cofondatoare a platformei de parenting Big Little Feelings — și soțul ei s-au confruntat cu o realitate dură, dar familiară multor cupluri: iubirea și parteneriatul care îi uniseră înainte au fost puse la grea încercare de nopțile nedormite, presiunea responsabilităților și lipsa unei comunicări autentice. În cel de-al treilea episod al podcastului After Bedtime, Deena povestește cum a ajuns să se simtă singură într-o relație aparent funcțională, în timp ce soțul ei procesa totul în tăcere. Comunicarea deficitară a dus la acumularea de resentimente — însă patru pași simpli, dar intenționați, le-au salvat căsnicia.
„Înainte de copii, eram o echipă. Apoi, ne-am pierdut în tăcere”
Margolin povestește cum, înainte să aibă copii, relația lor era bazată pe conexiune și umor, chiar dacă aveau personalități diferite: ea — emoțională și introspectivă, el — logic și rezervat. Însă odată cu venirea pe lume a celor doi copii, la scurt timp unul după celălalt, echilibrul s-a rupt.
„Nu ne certam. Nu țipam. Dar nu mai vorbeam, cel puțin nu în felul care ne făcea să ne simțim văzuți sau auziți”, mărturisește Deena.
Ea simțea că duce singură greul vieții de familie, de la sarcinile zilnice până la încărcătura emoțională a maternității. Soțul ei, în schimb, lua decizii în tăcere, procesând totul mental, fără a împărtăși sau cere opinia partenerei.
Capcana presupunerilor: „Dacă m-ar iubi cu adevărat, ar ști ce am nevoie”
Una dintre cele mai mari greșeli, spune Deena, este să presupui că partenerul ar trebui să-ți citească gândurile. Lipsa exprimării clare a nevoilor duce la frustrări și distanțare emoțională.
„Am simțit că nu mai suntem o echipă, ci adversari. Și ce a crescut în tăcerea noastră nu a fost liniștea, ci resentimentul.”
Această acumulare de emoții nespuse este una dintre cauzele principale ale destrămării relațiilor, potrivit psihologului John Gottman, care descrie acest proces prin conceptul „cei patru călăreți ai apocalipsei relaționale”: critica, disprețul, blocajul emoțional și defensivitatea.

Cele patru strategii care le-au salvat căsnicia
După ce au ajuns în punctul de ruptură, Margolin și soțul ei au decis să își reconstruiască relația pas cu pas. Iată cele patru metode care au făcut diferența:
1. Terapie individuală înainte de terapia de cuplu
Soțul ei nu avea limbajul emoțional necesar pentru a exprima ce simțea, fiind crescut într-un mediu în care emoțiile nu erau discutate. Terapia l-a ajutat să învețe să simtă și să comunice, iar acest progres a devenit fundația reconectării lor.
2. Identificarea și acceptarea stilurilor de comunicare
Deena este un procesator extern („gândește cu voce tare”), în timp ce soțul ei este un procesator intern („rumegă tot în minte”). Odată ce și-au recunoscut aceste diferențe, au învățat să lucreze cu ele — și nu împotriva lor — alocând timp special doar pentru a vorbi despre ei, nu despre liste de cumpărături sau programul copiilor.
3. Exprimarea clară a nevoilor emoționale
În loc să aștepte ca celălalt să „ghicească”, au început să verbalizeze concret ce au nevoie: validare, ajutor, ascultare. Chiar dacă inițial a fost ciudat, această claritate a adus mai multă apropiere și o mai bună rezolvare a conflictelor.
4. Introducerea unei structuri reale în viața de zi cu zi
Speranțele spontane s-au dovedit ineficiente, așa că au trecut la planificare: calendar Google comun, împărțirea clară a responsabilităților, întâlniri programate fără telefoane pentru a discuta despre relație. Au inclus și timp personal pentru fiecare, esențial pentru a se reconecta ca indivizi și, implicit, ca parteneri.
„Programarea nu e romantică, dar ne-a salvat”, recunoaște Deena.
Povestea familiei Margolin nu este una rară, ci profund recognoscibilă pentru părinți din întreaga lume. Însă exemplul lor oferă o lecție valoroasă: comunicarea conștientă, empatia și structurarea relației pot face diferența dintre o căsnicie care se destramă în tăcere și una care se reconstruiește cu intenție, potrivit Yahoo Life