Ce mașină merită să-ți cumperi acum

Merită să-ți iei o mașină în 2025? Acum că s-a dat drumul la noul tichet Rabla, iar sumele nu sunt mici. În plus, nu se știe dacă la anul, România, lovită de criza economică, își va mai permite extravaganța, deja, a protejării mediului.

Este oare ultimul tren al tichetului Rabla? Sunt întrebări legitime pe care și le poate pune un român tentat să se împrumute sau să-și sacrifice acum economiile pentru un automobil. În plus, există și varianta de deplasare, urbană în special, pe două roți. Poate fi asta o soluție?

Piața auto românească din 2025 e un amestec de nervi, nostalgie și noutate electrică. Seamănă cu un episod Top Gear filmat în România în care britanicii încearcă să înțeleagă de ce toată lumea vrea un SUV, dar ajunge să-și cumpere un Logan diesel de pe OLX. În primele luni ale anului, vânzările de mașini noi s-au mișcat bine - 2,4% creștere față de 2024. Dar cine se uită la mașinile noi? În spate, pe contrasens, a venit valul de second-hand-uri: un tsunami de peste 96.000 de mașini înmatriculate, fiecare cu povestea ei - de la „a fost a lu’ tataie în Bavaria” până la „luată de la un neamț care o ținea în garaj doar pe timp de ploaie”. Într-o lume ideală, te duci frumos la dealer, alegi între benzină, hibrid sau electric și pleci zâmbind. Dar în România, alegerea motorizării e ca un joc de ruletă rusească. Benzina e încă populară, dar începe să strănute. Dieselul? Oficial, lumea îl evită. Neoficial, îl caută ca pe trufe. Îl vrei, dar nu recunoști. Iar hibridele? Brusc, toată lumea s-a îndrăgostit de ele - probabil pentru că sunt exact ce trebuie: nici prea electrice, nici prea plictisitoare. Cât despre electrice, încă sunt vedetele de carton ale pieței. Arată bine, te fac să te simți salvatorul planetei, dar când rămâi fără baterie între Slatina și Băile Tușnad, îți dai seama că ai nevoie de mai mult decât o conștiință verde. Plus că lipsa infrastructurii face ca ideea de „mobilitate electrică” să semene mai degrabă cu o glumă de stand-up la un festival de sat. SUV-urile rămân drogul național. Toată lumea vrea unul. Nu contează că merg zilnic pe străzi unde abia încape o bicicletă - e important să ai garda la sol mare și senzația că poți urca un munte, chiar dacă te duci doar la hipermarket. Restul segmentelor - clasa B și C - sunt pentru oamenii care cred încă în sensul practic al lucrurilor. Adică o minoritate. Mărcile preferate ale românilor spun totul. Dacia e în continuare șeful tribului, cu aproape 30% din piață. Toyota e acel student străin silențios care ia numai 10. Skoda și VW se țin tare, iar Renault încă e acolo, deși pare uneori că a uitat exact de ce a venit.

Asaltul chinezăriilor

Între timp, statul român se joacă de-a „Rabla și Plus”. Lansările întârzie, procedurile sunt complicate, iar oamenii se uită în gol pe site-uri oficiale în timp ce mașinile second-hand dispar de pe platforme la ore mici din noapte. În tot haosul ăsta, producătorii chinezi miros sângele: Leapmotor, MG, BYD. Vin cu oferte bune, dar vecinul tot se uită strâmb - „ce-ai luat, mă, chinezărie?”. Și totuși, românul vrea mașină. Vrea confort. Vrea aer condiționat, display mare, cutie automată și, mai ales, să nu-l lase mașina în drum spre mare. Întrebarea nu mai e „ce mașină îți iei”, ci „la ce renunți ca să o poți lua”. Așa că e un moment bun să-ți iei mașină? Nu. Dar e momentul perfect să intri în dansul ăsta balcanic auto, să negociezi cu dealerul, să suni la 10 samsari și să te simți viu. Pentru că în 2025, în România, nu contează ce conduci. Contează că ai supraviețuit procesului.

Alternativa

Traficul, mai ales cel din Capitală, se târăște, motorina te costă cât o vacanță în Croația, iar tu stai blocat în a patra coloană de mașini de pe Victoriei. O întrebare prinde viteză în gând: „N-ar fi mai bine pe două roți?”. Piața moto românească e ca un motociclist rebel la un concert de manele. Nu se potrivește perfect, dar face senzație. În 2024, România a înregistrat o creștere de 9% în vânzările de motociclete și scutere față de anul precedent. 2025 continuă pe același drum, cu toate semnele că lumea începe să prefere vântul în cască în locul aerului condiționat care miroase vag a filtrul de 2008. Dacă ești în oraș, scuterul e sfânt. Îl poți conduce ușor doar cu permisul de șofer de automobil. Te strecori ca un fir de ulei printre TIR-uri și SUV-uri conduse de oameni care scriu pe WhatsApp în timp ce schimbă banda fără semnalizare. Un scuter decent (gen Yamaha NMAX, Piaggio Liberty, sau chiar un Vespa pentru boemi cu buzunar gros) îți rezolvă problema navetei, consumă cât o brichetă și te face să te simți ca într-o reclamă italiană, chiar și când ești în Rahova. În plus, parcarea e o poezie. Nu mai dai 45 de minute ture de cartier pentru un loc între două borduri înclinate. Dacă scuterul e o soluție, motocicleta e o declarație de război. Sportivele zumzăie prin oraș ca albinele turbo, chopper-ele scot flăcări și respect din partea trecătorilor, iar adventure-urile... bine, acelea sunt cumpărate de oameni care merg 90% pe asfalt și 10% pe YouTube să vadă clipuri cu Dakar. Dar nu e totul doar despre imagine. Cu prețuri începând de pe la 5.000 de euro pentru o motocicletă nouă entry-level, și ajungând la 20.000 pentru bijuterii bavareze sau japoneze cu ABS, cruise control și GPS în șaua pasagerului, motocicleta devine o alegere din ce în ce mai accesibilă. Mai ales dacă te-ai săturat să plătești 400 de lei pe benzină pentru un drum de 3 km în București.

Ce aduce nou 2025

Motocicletele electrice există, dar sunt puține, scumpe și au autonomie cât să ajungi până la Mega și înapoi, dacă nu prinzi roșu. În schimb, scuterele electrice (Niu, Yadea, Super Soco) sunt peste tot - livratorii le adoră, dar pentru un utilizator casual, încă par un pic din alt film. Fără zgomot, fără vibrație, fără suflet, ar spune un motociclist adevărat. Probleme? Sunt. În primul rând, drumuri proaste, adică suspensia îți urcă în șira spinării, bordurile sunt monumente naționale și canalizările par guri de iad. Apoi infrastructură e aproape de zero, parcările pentru două roți sunt rare, iar benzile dedicate - doar în visuri. Și să nu uităm de șoferii români, vorbim despre oameni care-și verifică TikTok-ul în curbe. Să fii vizibil e crucial, sau devii o notă de subsol într-un raport de accident. Dar spre deosebire de atunci când te sui la volanul mașinii, pe două roți îți trebuie ceva echipament. Nu tricou și șlapi. Apoi e necesar un permis categoria A sau A2, un echipament decent, un pic de sânge rece și o voință de fier. Dar și un zâmbet larg, pentru că atunci când prinzi o dimineață de vară, cu traficul ocolit și soarele pe umeri, îți amintești de ce merită totul. Rabla, există și pentru două roți: 10.000 de lei pentru achiziționarea unei motociclete cu motor termic, 15.000 de lei pentru achiziționarea unei motociclete electrice. De ce merită totuși să te gândești la două roți? Nu pentru că e mai sigur. Nu pentru că e neapărat mai ieftin, deși e. Ci pentru că te simți viu. Pentru că orașul devine un joc de strategie, nu o tortură cu aer condiționat. Pentru că la sfârșitul zilei, când te dai jos de pe motocicletă sau scuter, ai impresia că ai învins sistemul. Și poate chiar l-ai învins. Ai grijă la tramvaie, poartă cască, și salută ceilalți motocicliști. Pentru că, frate, dacă ești pe două roți în România, faci parte dintr-o specie rară: un om liber.